Pacientul.

Folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente .
Modesta varza (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atat de des in oale si farfurii si care va fi celebrata in triumf de Craciun, a fost, candva, o planta salbatica, de padure, “domesticita” in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane. In Dacia, se pare ca varza a fost adusa cu trei milenii in urma de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de catre medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de panaceu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea Lumii Noi, facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata. Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oceanelor. Dar in ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a inceput sa fie cercetata de oamenii de stiinta abia in ultimii 15 ani, cand aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale. In plus, studiile statistice realizate pe la inceputul anilor ‘90 au mai pus in evidenta un lucru uimitor: populatiile la care varza este aliment traditional, fiind consumata murata sau cruda in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.

Se consuma cat de proaspata posibil. Doza minima indicata pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale legumei este de 300 de grame pe zi. O cura cu salata de varza poate dura oricat de mult, dar nu mai putin de patru saptamani.
* Varza fiarta – de vreo cativa ani, au aparut in comert dispozitive casnice, numite steamer (steam inseamna abur in limba engleza), care fierb in aburi legumele. Este un mod de preparare termica foarte comod, rapid si care, conform studiilor, pastreaza vitaminele si enzimele verzei in proportie mare. De regula, in 10-15 minute, varza taiata felii este fiarta cu acest dispozitiv si, in plus, pastreaza gustul originar si poate fi consumata fara o alta gatire, doar combinand-o cu ulei, cu sare si cu alte legume fierte tot in abur (morcov, patrunjel, telina, dovlecei etc.). Daca din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza intr-o oala de inox sau cu emailul intact, la foc iute, taiata cat mai marunt (eventual data prin razatoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termica.
* Varza calita (la cuptor) – am luat-o in considerare in acest context doar pentru a sublinia faptul ca, preparata astfel, varza nu mai are practic nici un fel de valoare terapeutica. Din cauza deteriorarii principiilor sale active, in urma expunerii indelungate la temperaturi ridicate, ea isi pierde bogatia de vitamine, de enzime, de pigmenti cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele si mineralele pe care le contine devin mai dificil de asimilat de catre organism.
* Varza murata – pastreaza doar partial vitaminele si celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb, are continutul de minerale, de fibre alimentare intact si, important, are substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care varza murata (la fel ca si castravetii murati) este nelipsita de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Studii statistice recente mai arata ca la populatiile care consuma multa varza murata (in Polonia, in anumite regiuni ale Germaniei si ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusa, ceea ce sugereaza faptul ca o parte din vitaminele si antioxidantii din varza se pastreaza intr-un procent semnificativ in urma murarii.
* Cataplasma cu varza – este foarte simplu de aplicat: foile de varza se zdrobesc pe o planseta de lemn si apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi infasurate cu un tifon subtire, asa incat sa nu cada. In general, o aplicatie externa cu varza se face vreme de 2-4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se usuce la aer.

Modul de administrare al verzei

Mai multe institute de cercetare dedicate efectelor terapeutice ale verzei au ajuns la concluzia ca valoarea curativa a acestei legume este strict dependenta de modul sau de preparare. Au fost identificate trei variante de administrare a verzei:
* cruda (mai exact, sub forma de salata sau de suc proaspat)
* preparata bland (adica murata sau fiarta in abur)
* preparata vreme indelungata (adica fie fiarta mai mult de 15 minute, fie calita la cuptor, prajita etc.). Glucozinolatii, substantele “responsabile” in mare masura de efectele anticancerigene ale verzei, sunt partial distrusi de fierberea scurta si de procesul de fermentare prin care se obtine murarea, si sunt total distrusi prin prepararea indelungata. Cel mai bine sunt pastrate aceste substante terapeutic active in varza consumata cruda, care este cea mai eficienta forma de administrare din punct de vedere terapeutic. Cunoscand aceste lucruri, sa vedem in continuare, de data aceasta detaliate, modalitatile de administrare ale acestei legume:
* Sucul de varza – se obtine foarte simplu, cu ajutorul storcatorului centrifugal. Varza se spala, se indeparteaza eventualele portiuni stricate, apoi se taie in bucati suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcatorului, care le va marunti si apoi le va centrifuga. Sucul de varza va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze. De regula, se beau cate 500-1000 de ml de suc de varza pe zi, in cure de 21-60 de zile, cu pauze de 2-4 saptamani.
* Salata de varza -spalata si curatata de frunzele stricate sau imbatranite, varza se taie marunt cu ajutorul unui cutit cu lama de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor si a vitaminelor). Imediat dupa taiere, se amesteca bine cu sare, cu putin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece si cu otet sau lamaie, dupa gust.

(mai mult…)

Aspirina este cea mai cunoscuta substanta impotriva durerilor, folosita in medicatia administrata fara sfatul medicului. Aspirina este promovata ca “alternativa naturala”, fiind obtinuta din coaja de salcie.

In doze mici (100 mg sau 1/10 pastila/zi) este folosit si ca anticoagulant in profilaxia (producerea) infarctului. Pentru adulti, in calmarea durerilor normale, o doza unica nu trebuie sa depaseasca 1 g, iar o doza zilnica, 3 g. Nu trebuie luata mai mult de trei zile consecutiv, iar intr-o perioada de o luna nu trebuie luata mai mult de 10 zile. La preparatele de 500 mg nu trebuie luate mai mult de sase tablete pe zi, nu mai mult de 18 tablete una dupa alta, nu mai mult de 60 de tablete intr-o luna. In caz de supradozare exista riscul de otravire. Acest medicament poate fi luat, in principiu, de toti adultii.
Aspirina poate fi utilizata ca monopreparat (daca medicamentul contine doar acid acetisalicilic) si poate fi administrata fara sfatul medicului. Reduce febra, iar administrarea este restrictiva daca apare intoleranta stomacala (sangerari).

  (mai mult…)

Propolisul brut este o rasina lipicioasa care curge din mugurii anumitor copaci, in special al plopului – propolisul vegetal, dar si din scoarta altora, in principal al coniferelor, de unde este recoltat la albine si transportat la stup, unde este transformat de catre acestea prin componentii secretiilor salivare.

Produs pretios pentru medicina populara, propolisul albinelor este un puternic protector, in lume existand numeroase centre de cercetare a compozitiei chimice si ale efectelor sale medicale.

Principiile active sunt uleiuri volatile, microelemente esentiale (fier, zinc, cupru, cobalt, mangan, molibden, aluminiu, vanadiu, siliciu, strontiu, bariu), flavonoizi, aminoacizi, vitamine B si, foarte important, substante antibiotice si antiseptice. Numit frecvent “penicilina naturala”, propolisul are reale proprietati profilactice si vindecatoare, demonstrate in numeroase studii pe intreg globul.

Actiune antibiotica, antivirala si antifungica

A fost analizata prin testarea sensibilitatii diferitilor microbi, virusuri sau ciuperci, constatandu-se efectul puternic distrugator asupra acestora, atat in laboratoare cat si practic, existand cure de tratament in boli grave cum ar fi : tuberculoza, gripa, infectiile post-operatorii cu agenti infectiosi multirezistenti la antibiotice, stari febrile, infectii ale pielii, chiar si cele purulente. (mai mult…)

Silimarina este principalul complex activ ce sa gaseste in planta Silybum Marianum. De fapt silimarina reprezinta denumirea generica a unui complex de flavonoide: silibina, silicristina si silidianina.

Silimarina ofera protectie hepatocelulara prin stabilizarea membranei celulare; modifica structura membranei celulare a hepatocitelor in asa fel incat mareste rezistenta la intrarea toxinelor din ficat in celula. Datorita incetinirii ratei de absorbtie a toxinelor in ficat, acestea sunt eliminate inainte de a provoca distrugeri in celulele ficatului. Cand hepatocitele sunt deja afectate, silimarina ajuta la refacerea lor si ajuta la generarea de hepatocite noi. Aceasta proprietate este foarte importanta pentru cei afectati de hepatita cronica, ciroza, depozite de toxine in ficat.

Silimarina este folosita de peste 2000 de ani, dar primele dovezi stiintifice au aparut in jurul anului 1969. In prezent exista numeroase studii de specialitate care sustin cu dovezi stiintifice folosirea silimarinei. (mai mult…)

Bitterul suedez este o compozitie facuta din mai multe extracte vegetale (numarul difera in functie de producator), sub forma de tinctura alcoolica si este un supliment alimentar. Se spune ca reteta bitterului a fost gasita printre hartiile unui doctor suedez care a trait 114 ani.

Original, amestecul continea 32 de plante, dar s-a dovedit ca unele dintre acestea erau foarte otravitoare (contineau opium), deci pe parcurs aceste plante s-au scos din compozitie, astfel ca astazi  avem diferite amestecuri.

Se sustine ca bitterul suedez are urmatoarele efecte benefice:

• alunga durerea si ameteala, petele si cataracta, durerile de gat si urechi, crampele stomacale, durerile postnatale, febra laptelui, calmarea convulsiilor, durerile de vezica biliara
• intaresc memoria, calmeaza colicii, flatulenta si constipatia
• combat viermii intestinali, inclusiv tenia
• decongestioneaza hemoroizii, stimuleaza apetitul si digestia
• rezolva amenoree, indeparteaza depresia, amelioreaza crizele de e;pilepsie, alunga ametelile si greturile
• vindeca febra, pustulele, negii, ranile vechi, bataturile, vanataile

Administrarea bitterului se va face in functie de afectiunea avuta, astfel:

Indigestie, balonare, dischinezie biliara : se va administra cate o lingurita de bitter diluata in jumatate de cana de apa, de patru ori pe zi, inainte de masa. In caz de indigestie se poate administra, imediat cand apar simptomele, o doza mare de bitter ( 2 lingurite intr-un pahar cu apa).

Afectiuni hepatice cronice : se administreaza cate o lingurita , de 3 ori pe zi, in 250 ml de apa, pe stomacul gol. Se vor face cure de 2-3 saptamani, urmate de o pauza de o saptamana. (mai mult…)

Ganoderma Lucidum, cunoscuta sub denumirea de Ganoderma este o “ciuperca minune”, ale carei proprietati vindecatoare sunt cunoscute de peste 2000 de ani. Valorificata din timpuri stravechi, mai ales de poporul chinez, apreciata pentru capacitatea sa de a elimina toxinele din organism, Ganoderma este astazi recunoscuta de lumea medicala pentru eficacitatea sa in sporirea sanatatii organismului.

Ganoderma este supranumita si “elixirul tineretii” tocmai datorita compozitiei ei in substante active, care au puterea de a purifica organismul, de a spori rezistenta la boala, de a mentine un tonus ridicat si o stare de sanatate maxima. Originara din Orientul Indepartat, venerata de poporul chinez si japonez, in special de mai marii conducatori, ganoderma este intalnita in unele zone asiatice si ca ciuperca “Reishi”, “Lingzhi” sau “Mannetake”. Ganoderma a reusit sa fie apreciata astazi de foarte multi consumatori.

Se fac cercetari amanuntite asupra proprietati lor sale curative, pentru a se sti cu exactitate care este compozitia sa. Sunt descoperite noi tratamente pe baza de Ganoderma Lucidum, care sporesc vigoarea si vitalitatea organismului, iar cea mai spectaculoasa proprietate recunoscuta este cea a cresterii duratei vietii.

Cert este faptul ca Ganoderma vindeca si trateaza persoanele care sufera de o serie de boli grave. Chiar daca nu s-a demonstrat stiintific rolul sau in vindecarea cancerului, se poate spune ca aceasta ciperca reuseste sa amelioreze si sa incetineasca avansarea bolii. Rolul sau de detoxifiant puternic, are ca efect intarierea sistemului imunitar, si prin urmare un raspuns mai bun al copului in fata bolii.

Capacitatea de detoxifiere a Ganodermei provine din faptul ca ea este un diuretic eficient, reusind sa intensifice activitate rinichilor. Alte proprietati curative ale tratamentului cu Ganoderma ar mai fi:

- eficienta in sporirea tonusului intregului organism

- reglarea tensiunii arteriale

- impiedicarea formarii si extinderii tumorilor

- reglarea nivelului de colesterol din sange, precum si a pH-ului intern

- imbunatateste capacitatea de concentrare si memorare. (mai mult…)

Este dovedit clinic ca prin cresterea celulelor stem adulte, organele noastre suferind de diferite afectiuni, isi pot recapata functiile vitale.

Celulele stem embrionare pot fi obtinute din embrionii rezultati in urma fecundarii artificiale. Asemenea experiente sunt interzise in unele tari datorita problemelor etice ridicate.

Deoarece celulele stem adulte au proprietati identice, cercetarile se ocupa mai degraba cu acestea.

Cu cat in sange se afla mai multe celule stem adulte, cu atat organismul se simte mai bine. Acest fenomen, descoperit in zilele noastre, ajuta organismul sa se mentina intr-o stare optima de sanatate. Mai multe celule stem adulte sustin mai bine procesul de regenerare. Celulele stem adulte din maduva osoasa alcatuiesc sistemul de reinnoire naturala a organismului

Celulele stem adulte se formeaza in maduva osoasa si intrand in circulatia sanguina au o functie de baza in regenerarea organelor. Odata cu inaintarea in varsta, numarul celulelor stem adulte produse de maduva osoasa scade. Posibilitatile folosirii celulelor stem adulte sunt multiple, aceste celule sunt pluripotente, adica se pot organiza, transforma in orice celule. Daca in circulatia sanguina exista la dispozitie un numar mai mare de celule stem adulte, procesele reinnoirii organismului se realizeaza simultan in mai multe organe ale caror capacitate de functionare este scazuta. Datorita acestui fapt scopul transplantului celulelor stem adulte este interventia chirugicala de “innoire a organelor”.

Celulele stem adulte sunt acele celule, care se pot transforma in orice tip de celule a organismului uman, indeplinind functiile specifice ale acestora. Astfel spus le mai numim si celule pluripotente. Dupa fecundare, embrionul este compus din asemenea celule pluripotente. Incepand din ziua a 15-a, aceste celule se diferentiaza, din ele se formeaza celulele nervoase, musculare, osoase, de piele etc. Un anumit numar de celule stem raman insa in maduva osoasa. (mai mult…)