Pacientul.

Epilepsia reprezinta o tulburare cerebrala care implica aparitia unor convulsii ce revin de-a lungul timpului. Cauza nu este cunoscuta si poate afecta persoane de orice varsta.

Cauza convulsiilor se poate corela insa, intr-o oarecare masura, cu varsta debutului. La unele persoane, convulsiile pot fi declansate de modificari hormonale cum ar fi sarcina sau menstruatia. Mai pot fi declansate de anumite boli sau de stimuli cum sunt : lumina, zgomotele etc. Totusi, in multe cazuri nu sunt depistati adevaratii factori declansatori.

 Cele mai intalnite cauze de convulsie sunt:

• idiopatice, adica fara cauza identificabila.Din aceasta categorie fac parte in special convulsiile care apar la varste tinere ( 5-20 ani), desi nu sunt exceptate nici varstele mai inaintate.In general, convulsiile nu sunt insotite de alte modificari neurologice si, de cele mai multe ori, exista un istoric familial de epilepsie sau convulsii
• defectele congenitale sau perinatale (in jurul datei nasterii). In acest caz convulsiile debuteaza la copiii mici
• tulburarile metabolice, cum ar fi complicatiile diabetului zaharat, insuficienta renala, deficientele nutritionale, intoxicatiile cu alcool sau medicamente. Ele pot afecta persoanele de orice varsta
• accidentele cerebrale . Pot afecta persoanele de orice varsta, dar preferantial apar la adultii tineri
• tumorile si leziunile cerebrale voluminoase, cum ar fi hematoamele, ce pot aparea mai ales dupa 30 de ani
• tulburarile care afecteaza vasele sanguine: accidentele vasculare cerebrale, atacul ischemic tranzitor. Convulsiile cauzate de aceste afectiuni apar dupa 60 de ani
• boli degenerative, cum ar fi dementa senila Alzheimer, care afecteaza mai ales persoanele in varsta
• infectiile, mai ales cele cerebrale (ex.: meningite, encefalite) ce pot aparea la toate varstele

In epilepsie, aceste convulsii reprezinta diagnosticul de baza. Mai pot aparea insa si simptome nespecifice : dureri de cap, modificari ale starii de spirit sau ale nivelului de energie, ameteala, confuzie, pierderi de memorie. La unele persoane, inainte de aparitia convulsiilor generalizate, pot aparea anumite senzatii care arata iminenta crizei.

Testele pentru determinarea cauzelor pot include probe de sange - hemograma, glicemia, testele pentru functia hepatica si renala, testele pentru boli infectioase, analiza lichidului cefalorahidian.

Examenul fizic si testele de laborator pot fi de folos pentru a descoperi alte cauze – temporare si reversibile- ale convulsiilor, cum ar fi : febra, dezechilibrele chimice temporare, toxemia gravidica, abstinenta de alcool sau medicamente (in special benzodiazepine si barbiturice), drogurile.

Este foarte important de mentionat faptul ca, intre crize majoritatea persoanelor care sufera de epilepsie sunt normali, iar atacurile epileptice nu perturba decat rareori facultatile minetale. Pacientii trebuie incurajati sa duca o viata normala!

Tratamentul epilepsiei

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri si determina disparitia crizelor pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata si nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele prezinta un risc la traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.

Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor. E posibil ca un tratament care amelioreaza un tip de convulsii sa agraveze altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.

Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenirea

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie prevenita.

Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectie in timpul biciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.

Tratamentul ambulatoriu

Controlarea crizelor convulsive determinate de epilepsie necesita o urmare zilnica a schemei de tratament recomandata de medic. Medicamentele antiepileptice trebuie administrate conform prescriptiei, fara nici o abatere de la aceasta. Nerespectarea schemei de tratament este unul din principalele motive ale ineficientei controlarii crizelor convulsive.

Medicamentele antiepileptice sunt eficiente doar atunci cand nivelul seric adecvat al medicamentelor este mentinut constant. Medicul are in vedere acest fapt, recomandand o schema specifica fiecarui medicament in parte (un anumit dozaj, o anumita schema de adminsitrare etc). Neadministrarea unei doze compromite intreg tratamentul.

Aceeasi regula se aplica si in cazul bolnavilor care urmeaza o dieta cetogenica (excluderea completa a grasimilor si proteinelor din alimentatie) recomandata de medicul specialist intocmai pentru a imbunatati controlul epilepsiilor dificil de tratat. Dieta cetogenica poate fi dificil de respectat dar este obligatorie respectarea ei stricta.

In plus fata de tratamentul medicamentos, medicul recomanda identificarea si evitarea lucrurilor, faptelor care determina aparitia convulsiilor, cum ar fi:

 - lipsa somnului adecvat;

- consumul de bauturi alcoolice;

- consumul de droguri;

- stresul emotional;

- reducerea numarului de mese zilnice;

- consumul de bauturi sau alimente care contin cafeina;

- privitul la televizor pentru mai multe ore;

- folosirea indelungata a computerelor;

- expunerea intempestiva la soare.

Medicamente

Medicamentele folosite pentru prevenirea convulsiilor se numesc antiepileptice. Scopul consta in gasirea unei medicatii antiepileptice eficiente care sa determine cele mai putine efecte adverse.

Eficienta antiepilepticelor in prevenirea convulsiilor este de 60-70%. Desi multe persoane sufera efectele adverse ale acestor medicamente, acesta este cel mai bun mod de a preveni convulsiile. Beneficiile depasesc de obicei neajunsurile acestor medicamente.

Exista pe piata multe tipuri de medicamente antiepileptice (denumite si anticonvulsivante), dar nu toate trateaza acelasi tip de convulsii.

Primul pas in alegerea anticonvulsivantelor este diagnosticarea corecta a tipului de epilepsie si de convulsii pe care le are bolnavul.

Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.

Monoterapia (folosirea unui singur medicament) este ferm recomandata, fiind tratamentul de prima intentie. Monoterapia determina mai putine efecte adverse si nu are riscul de a interactiona cu alte medicamente. De asemenea, sansele de a uita sau de a gresi ora administrarii medicamentului sunt mult mai mici in monoterapie fata de un tratament compus din mai multe medicamente.

Atunci cand monoterapia este ineficienta, adaugarea unui al doilea medicament poate imbunatatii controlul convulsiilor. De asemenea, in cazul bolnavilor cu mai multe tipuri de convulsii, este nevoie de mai mult de un singur medicament.

Primul ajutor în cazul unei crize:

- puneţi-i persoanei ce face criza ceva moale sub cap; dacă nu aveţi nimic folosiţi-vă mâinile sau braţele;
- nu încercaţi să-i puneţi nimic în gură sau între dinţi;
- nu încercaţi să-i opriţi mişcările;
- nu încercaţi să mutaţi persoana din loc decât atunci când se află în pericol;
- după criză întoarceţi persoana pe o parte şi aplecaţi-i capul uşor pe o parte;
- nu îi daţi nimic de băut;
- nu o lăsaţi singură până nu îşi revine complet. 

De-a lungul timpului au existat mari artisti care au suferit de aceasta boala si care au invins-o prin creatia lor.